- a fi bun de gură
- to wag one's tongueto have a flippant tongueto have one's tongue well hung / oiled.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a fi bun de gură
Look at other dictionaries:
gură — GÚRĂ, guri, s.f. I. 1. Cavitate din partea anterioară (şi inferioară) a capului oamenilor şi animalelor, prin care alimentele sunt introduse în organism; p. restr. buzele şi deschizătura dintre ele; buze. ♢ loc. adv. Gură n gură = foarte aproape… … Dicționar Român
bun — BUN, Ă, (I VIII) buni, e, adj., s.m. şi f., (IX) bunuri, s.n., (X) adv. I. adj. Care are calităţi. 1. Care face în mod obişnuit bine altora, care se poartă bine cu alţii; binevoitor. ♢ expr. Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = oricum ar fi.… … Dicționar Român
papagal — PAPAGÁL, papagali, s.m. 1. Nume dat mai multor păsări tropicale căţărătoare, cu ciocul mare şi încovoiat, cu pene felurit şi viu colorate, care, dresate, pot repeta sunete articulate. ♢ expr. (fam.) A avea papagal = a vorbi mult (şi convingător) … Dicționar Român
de — DE1 conj. I. (Exprimă raporturi de subordonare) 1. (Introduce o propoziţie condiţională) În cazul că, dacă. 2. (Precedat de şi introduce o propoziţie concesivă) Cu toate că, deşi, şi dacă. Obraznicul, şi de i cu obraz, tot fără obraz se poartă. ♦ … Dicționar Român
colţos — COLŢÓS, OÁSĂ, colţoşi, oase, adj. Cu colţii ieşiţi în afară; cu dinţi mari. ♦ fig. Bun de gură, arţăgos; obraznic, recalcitrant. – Colţ + suf. os. Trimis de hai, 07.07.2004. Sursa: DEX 98 COLŢÓS adj. (rar) colţat. (Un obiect colţos.) Trimis de… … Dicționar Român
guraliv — GURALÍV, Ă, guralivi, e, adj., s.m. şi f. (Om) care vorbeşte mult, întruna; limbut, vorbăreţ. [var.: (reg.) guralíu, íe adj.] – Din bg. govorliv (după gură). Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Guraliv ≠ morocănos, mut, taciturn, tăcut,… … Dicționar Român
vorbăreţ — VORBĂRÉŢ, EÁŢĂ, vorbăreţi, e, adj. (Adesea substantivat) Căruia îi place să vorbească mult; guraliv, limbut, vorbar. ♦ fig. Expresiv. – Vorbi + suf. ăreţ. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 Vorbăreţ ≠ morocănos, mut, taciturn, tăcut… … Dicționar Român
lua — LUÁ, iau, vb. I. tranz. I. 1. A prinde un obiect în mână spre a l ţine (şi a se servi de el) sau spre a l pune în altă parte. ♢ expr. A lua altă vorbă = a schimba (cu dibăcie) subiectul unei discuţii. A( şi) lua picioarele la spinare = a pleca… … Dicționar Român
pâine — PẤINE, pâini, s.f. 1. Aliment de bază al omului, preparat dintr un aluat de făină (de grâu, de secară etc.) şi ingrediente, afânat prin fermentaţia drojdiei, frământat cu apă şi copt în cuptor; pită. ♢ expr. A mânca pâine şi sare (pe un sau dintr … Dicționar Român
spumă — SPÚMĂ, spume, s.f. 1. (Adesea fig.) Strat albicios care se formează la suprafaţa unui lichid agitat; sistem dispers format într un lichid în care sunt răspândite bule de gaz separate între ele de lichidul respectiv. ♦ fig. Ceea ce este (sau se… … Dicționar Român
duce — DÚCE1, duc, vb. III I. tranz. 1. A transporta ceva sau pe cineva într un anumit loc, a lua ceva sau pe cineva dintr un loc şi al pune în altul. ♢ expr. a duce (pe cineva) la groapă = a conduce un mort la locul de înmormântare. 2. A lua pe cineva… … Dicționar Român
